26 Feb 2008

Sunt oare ziarele din Moldova o afacere?

autor: Rodica Socolov
(fragment)


Foto: selecţie de pe coperta revistei
"Mass media în Republica Moldova",
realizată de Rodica Socolov de pe original

răspunde Val Butnaru,
directorul ziarului
„Jurnal de Chişinău”

Întrebare: Cine va fi cel care va cumpăra ziare în Moldova?

Răspuns: Am impresia că piaţa mass-media de la Chişinău va suferi mari transformări în următorii zece ani. Această multitudine de ziare care există nu este altceva decât o reflectare fidelă a situaţiei politice, economice, sociale de aici.

Atâta timp cât există 50 de partide, atâta timp cât există tot felul de divergenţe de ordin etnic, politic, social, este normal să fie şi tot atâtea ziare. Şi în următorii 10 ani, după următoarele alegeri parlamentare, cu condiţia că pierd comuniştii, piaţa mass-media se va structura în câteva grupuri mediatice.

Cred că vor fi trei-patru grupuri mediatice mari. Patronii acestor grupuri vor avea interesul fie să cumpere tot ce mişcă ca ziar, fie să-l ruineze. Dar calea cea mai simplă este să cumpere, ca să creeze trusturile astea şi practic să domine totul. Atunci presa va fi o putere, fiindcă va domina şi va determina multe lucruri.

6 Feb 2008

Soluţii de comunicare

autor: Rodica Socolov


Foto: coperta revistei "Urma ta",
copie realizată de Rodica Socolov de pe original

Mă bucur mult de apariţia revistei „Urma ta” extrem de necesare într-un spaţiu de comunicare atât de distorsionat.

În copilărie ne jucam de-a „telefonul stricat”. Nici nu ne dădeam seama că jocul plin de haz face parte dintr-o realitate tristă ce-i aduce pe oameni la tot felul de neînţelegeri, confuzii, mânie ori păreri de rău.

O experienţă-model, nu dintre cele mai rele, am avut chiar cu câteva zilele în urmă la Chişinău. Mă deplasam cu troleibuzul 10 spre sectorul Râşcani al capitalei. În momentul în care mijlocul de transport public s-a oprit pe bulevardul Renaşterii vizavi de restaurantul „Sănătate” oamenii au început să coboare şi să urce, ca de obicei.

Straniu a fost doar anunţul şoferului: „curent nu-i”. Un mesaj scurt însă departe de a fi clar. Călători nu l-au înţeles. Unii s-au îndreptat imediat să schimbe troleibuzul pe vre-un alt mijloc de transport. Alţii continuau sa urce de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.

Majoritatea pasagerilor, printre care şi eu, au rămas în aşteptare. Cât timp poate să dureze o deconectare de acest fel?

Peste vreo cinci minute troleibuzul se porni. Fără să spună măcar un cuvânt şoferul a condus pasagerii câţiva metri mai la vale şi apoi a cotit la stânga să parcheze, părăsindu-şi traseul.

Călătoria noastră a şi luat sfârşit îndată ce s-au deschis uşile. Oamenii au început să coboare amărâţi şi chiar supăraţi pe nenoroc. În învălmăşeală şoferul a dispărut de parcă nici n-a fost la volan, fără să-şi argumenteze comportamentul. În mod normal, oamenilor li s-ar fi întoars banii, într-un fel sau altul, dar aici „aventura” noastră se sfârşi.

Important este să realizăm că comunicarea şubredă ne poate pune în situaţii şi mai stupide.

„Urma ta” sunt convinsă că îşi va da roadele, care sunt bienvenite, cât de puţine ar fi. Subţire la dimensuni revista prezintă diverse metode de comunicare într-un mod rafinat, deosebit.

Noul număr al revistei oferă soluţii pentru jurnalişti, politicieni, oameni de afaceri şi de creaţie. Mesaje simple, prezentare originală, un spectru tematic bogat. Creatorii revistei, Aurelia & Igor Guzun, şi-au determinat bine criteriile de prezentare a informaţiei: simplu, amplu, calitativ.

De exemplu, în interviul cu managerii Agenţiei Media „Impact” întrebările simple şi concrete rezultă în răspunsuri ample şi foarte utile pentru percepea realităţii mass-media de la noi din ţară.

„Urma ta” te face să gândeşti, cu adevărat, în afara cercului vicios al unei comunicări defectuoase, despre care Aurelia & Igor Guzun previn cititorii chiar din start cu imaginea unui zbor fragmentar, ilustrat pe copertă.

„Urma ta” te îndeamnă să gândeşti: „get out of the box”. Rămâne să sperăm într-un viitor luminos al revistei.

„Urma ta” nu poate fi doar un proiect cu un sfârşit deja determinat. Revista trebuie să urmeze.