Interviu cu Gheorghe Budeanu, redactor-sef adjunct la ziarul „Timpul”
Foto: Constantin UrsuÎ: Dle Budeanu, aţi putea numi presa din Moldova o afacere în contextul transformărilor care au luat amploare la începutul anilor 90?
R: Într-o societate ca a noastră neorganizată să vorbeşti de presă ca o afacere în stil clasic, occidental, e imposibil. La noi presa nu este o afacere. Odată cu declararea independenţei, libertăţii de expresie, multitudinea de partidele apărute pe eşichierul politic al ţării au început să folosească presa ca mijloc de promovare a ideilor lor. În fond, şi-au luat presa ca tovarăş de drum, pentru a ajunge la putere. În sensul acesta presa noastră a fost chiar folosită abuziv, pentru ai promova la putere pe liderii unor partide. Nu ştiu dacă e corect să spun, dar mi se pare anormal, pentru că şi ziariştii au fost folosiţi într-un mod grosolan. În lupta pentru putere se foloseau şi unele trucuri politice în care erau implicaţi ziariştii.
Î: Care sunt principiile de bază ale presei de astăzi, ori poate îi mai sunt apropiate cele de care vorbea Lenin?
R: Oricât s-ar trâmbiţa, cu părere de rău, nu avem presă liberă. Fiecare ziar exprimă politica unei grupări, sau a unui partid. Mai ales pe parcursul perioadei de la o campanie electorală la alta. Ziarele îşi au funcţia şi de organizator, căci organizează anumite pături ale societăţii, le pregăteşte ca să susţină partidul al cărui organ de presă sunt.
Î: Care sunt obstacolele ce împiedică funcţionarea presei după un model occidental?
R: Evident, situaţia economică. Nu există la noi posibilităţi financiare ca să poată să apară un ziar şi să fie independent. Ziarele stau foarte prost în ce priveşte activitatea publicitară. În societatea noastră nu se practică promovarea produselor prin publicitate. Societatea nu-i educată în acest sens. Oricât s-ar strădui un ziar să-şi organizeze un departament de publicitate bine pus la punct totdeauna nu reuşeşte, pentru că nici agenţii economici nu-s deprinşi încă să furnizeze publicitate şi apoi într-o republică atât de mică care stă pe butuci nimănui nu-i arde de publicitate, fiecare strânge bănişorul pe care îl are pentru alte scopuri decât pentru a-şi promova produsul ori imaginea. Evident, daca nu există bani te găseşte cineva care are bani şi te foloseşte în scopurile sale politice. Asta-i realitatea noastră.
Î: De ce în Moldova nu putem avea un sistem bine dirijat cu fondator, editor şi ziaristul care să fie implicat doar la scrierea ziarului?
R: Oficial avem şi fondatori şi editori. Un fondator care varsă bani în tehnica redacţiei n-o face fără interese. O face tot din interese politice. Fondatorul ăsta tot aparţine unui grup politic, unor interese politice, poate subterane iniţial, dar care mai devreme ori mei târziu iese la suprafaţă. De obicei cum se întâmplă? Fondatorul cela la moment are nişte bani. Cineva îl convinge că dacă ajunge la putere îi întoarce banii. La fel e povestea şi cu editorul. Editorul tot este partea unui grup de interese. Se adună ziariştii şi hai băieţi lucraţi. În acest caz va trebui repede să apărăm interesele grupului, care a vărsat bani în ziarul respectiv. La noi totu-i parcă încurcat şi totodată limpede, pentru că se ştie că anumite grupuri politice vor să ajungă la putere şi atunci folosesc ziariştii ca o forţă să creeze opinia publică. În occident societatea este aranjată altfel, cu anumite tradiţii. Perioada prin care trecem e depravată. La noi mai apare şi elementul de spălare a banilor. Acolo există legea care funcţionează, nimeni n-o să-ţi permită să investeşti bani în zece calculatoare, dar la redacţie să ajungă doar cinci.
Î: Consideraţi că fenomenul de spălare a banilor înfloreşte în Moldova?
R: Şi în dimensiuni foarte mari.
Î: Cine controlează piaţa noastră informativă şi cum a evoluat acest proces pe parcursul a zece ani de la proclamarea independenţei?
R: S-o controlezi financiar e mai complicat. E ştiut că în multe redacţii nu se indică exact salariul reporterului, nu se plătesc impozite, se face o contabilitate dublă. Dar nici legea presei nu-i corectă, nici politica fiscală. În asemenea condiţii statul nu poate controla mecanismele mici cum sunt cele ale redacţiilor.
Î: Chiar nu există soluţii concrete de reglementare a plăţii salariilor?
R: Ele nu lucrează şi pot fi ocolite. Dacă e vorba de un control politic e cert faptul că cine este la putere încearcă să controleze presa. Cât au fost aşa numiţii democraţi de la 1989 încoace presa de expresie română îşi permitea orice. Şi cea de stat încerca să pună piedici presei democratice. La noi mai este şi presa rusă care tot este opusă ziarelor de expresie românească. Există trei forţe cea oficială adică a statului, cea pro română sau mai corect naţională şi cea rusească. Se simte un haos. Se vede că în ultimul timp presa este controlată de forţele pro ruseşti. Acest haos sigur că e intenţionat. Cineva stă şi se gândeşte cum să promoveze presa rusească, să-şi promoveze ideile antinaţionaliste sau cel puţin moldovenismul prin intermediul presei de stat. Presa de expresie română, care a încercat să fie naţională, rămâne, într-un fel, în minoritate. În ultimul timp, după venirea comuniştilor la putere, cercul presei democratice se strânge.
Î: Pe parcursul ultimului deceniu care au fost facilităţile de care a beneficiat presa?
R: Au fost cu vreo câţiva ani în urmă nişte facilităţi referitoare la difuzarea presei. În ultimul timp, însă, plăţile pentru difuzare s-au majorat drastic. Mi se pare că ele constituie cam 30 la sută din preţul unui exemplar. Agenţii de difuzare rămân „Poşta Moldovei” şi „Moldpresa”. Am încercat să avem difuzorii noştri la „Flux”, dar eforturile noastre nu au avut nici un efect până la urmă.
Î: De ce?
R: Pentru că lumea noastră nu-i deprinsă să vadă difuzori pe stradă. Iată „Makler”-ul reuşeşte, dar alte publicaţii nu prea. E foarte greu să schimbi sistemul vechi.
Î: Ce se întâmplă în Moldova cu cenzura?
R: Dacă cenzura oficială a dispărut, există totuşi cenzură de partid. Fiecare ziar exprimă punctul de vedere al grupării sau a partidului care îl finanţează sau căruia îi aparţine. Evident, fiecare partid fie el de dreapta, de stânga ori de centru are o dogmă, un program pe care ziariştii sunt puşi în condiţia să-l respecte. Dacă lucrezi la ziarul comuniştilor sigur că nu vei striga „Unire cu România”, vei scrie desigur mai puţin despre activitatea lui Grigore Vieru sau a lui Valeriu Matei. Evident, ziaristul nu va scrie tot adevărul despre rivalii partidului căruia îi aparţine ziarul. Altă poveste este cenzura noastră interioară. Pe ea o foloseşti indiferent unde eşti angajat. Hai să examinăm situaţia noastră. Când ne aflăm în opoziţie faţă de putere, dar şi în opoziţie faţă de cei care sunt de expresie rusească. De exemplu, dacă s-ar produce un eveniment la una dintre şcolile ruse nu i-am da mare importanţă. E o realitate.
Î: Sunt oare ziarele care se declară independente în realitate independente?
R: Mai multă independenţă au agenţiile de presă. Tot cu gândul de a fi independente sunt ziare care sunt finanţate din exterior. Ele încearcă şi într-o măsură oarecare sunt într-adevăr mai independente decât ziarele de la Chişinău.
Î: Cum se explică acest lucru?
R: Foarte simplu. Banii sunt din exterior.
Î: Ce aveţi în vedere prin „din exterior”?
R: Deci bani obţinuţi dintr-un proiect.
Î: De câţi bani e nevoie pentru editarea unui ziar?
R: Sunt ziare care necesită la apariţia un număr aproximativ 30 de mii de lei.
Î: Când a fost mai anevoios să faci un ziar pe parcursul a 10 ani?
R: Mai anevoios cred ca e acum, pentru că situaţia economică se înrăutăţeşte. În condiţii mai dificile sunt ziarele naţionale. Rusia dă mulţi bani pentru editarea ziarelor de limbă rusă. Presă de limbă rusă avem prea multă în Moldova.
Î: Care sunt dimensiunile auditoriului presei de limbă română?
R: Din practică cunoaştem că se mizează pe faptul că lumea nu are bani. Sponsorii care au anumite interese politice, fac abonare gratuită pentru a influenţa alegătorul mai ales în ajunul campaniilor electorale. Avem practica de la „Flux”. Noi acolo eram 11 reporteri şi făceam două publicaţii: săptămânalul şi cotidianul. De fapt „Flux” a fost prima publicaţie din Moldova care a trecut pe picior modern: ziariştii scriau direct la computere. Tot sistemul era bine pus la punct, începând de la reporteri şi terminând cu tipografia. Dar şi ziariştii au fost puşi într-un regim de muncă forţat. De dimineaţă până seara se storcea totul din ziarişti. Pe de o parte e bine, pentru că au fost aruncaţi în apa şi au învăţat să înoate. Au ieşit din ritmul cel vechi, sovietic. Ceea ce s-a vrut să se pună la punct la „Flux” era departamentul de publicitate. Nu s-a reuşit. Şi nici la Timpul deocamdată nu ne reuşeşte. Nu reuşim pentru că nu avem specialişti, iar majoritatea agenţilor economici îşi promovează produsele şi serviciile prin intermediul publicaţiilor de limbă rusă.
Î: Cât spaţiu rezervaţi pentru publicitate la „Flux”?
R: Niciodată nu s-a pus astfel problema, cu cât mai mult cu atât mai bine, dar noi niciodată nu am avut nici o zecime din spaţiul total al ziarului destinat pentru publicitate. Timpul are şi mai puţin. Ziarul nu este foarte cunoscut. E foarte greu. În genere toate ziarele în ultimul timp au foarte puţină publicitate. Vorbeam de libertate. Nu poţi să fii liber atunci când nu poţi să atragi un ban. Nu există în Republica Moldova un ziar care să se autofinanţeze.
Î: Ce contează pentru ca ziarul să devină totuşi o afacere economică, dar nu politică?
R: În primul rând trebuie să fie o societate pusă la punct. Dar la noi totu-i baltă. Trebuie să învăţăm. Ştiu ziare care au departamentul de marketing mai mare decât grupul de ziarişti. La noi în Moldova nu există aşa ceva. Nu se mizează pe departamentul acesta. Chiar dacă s-ar crea asemenea departamente n-ar avea de unde culege publicitate. Cu maximum de eforturi publicitatea atrasă nu va fi suficientă pentru autofinanţare.
Î: De ce un ziar ca „Timpul”, sau ca „Flux” nu ar putea avea un supliment de tipul „Makler”?
R: Noi am încercat la „Flux”. Poate vom încerca şi la „Timpul”. „Makler”-ul într-adevăr a cuprins piaţa. „Makler”-ul nu-i ziar. Noi, moldovenii, încercăm totdeauna să facem un ziar ca să influenţăm, să educăm şi să atragem în mişcare politică, populaţia, pentru rezolvarea unor probleme ale societăţii. „Makler”-ul e o afacere pură.
Î: O astfel de afacere ar fi fost o soluţie nu-i aşa?
R: Desigur că ar fi fost o soluţie. Nu prima dată se vorbeşte despre asta la Chişinău, dar e imposibil să realizezi aşa ceva. Mulţi dintre clienţii ziarului „Makler”sunt oameni de afaceri, în particular vorbitori de limbă rusă. Noi însă pentru cine să facem un astfel de ziar? Pentru moş Ion de la ţară? Cunosc oameni care cu vreo patru ani în urmă se chinuiau asupra unui astfel de proiect, dar nu au realizat nimic până la urmă.
Î: Ce aţi încercat să faceţi la Flux?
R: Am încercat să pornim o ediţie asemănătoare „Makler”-lui în variantă românească. Nu a luat foc. Poate într-adevăr pentru că e slab departamentul de publicitate. Dar nu numai din acest motiv. De vină e şi realitatea din societatea noastră.
notă: Interviul respectiv ilucidează opinii şi fapte de până la 2001.
.jpg)
