Foto: Constatin Ursu
RM a asimilat publicitatea politică drept un element nou al campaniilor electorale pe parcursul ultimilor ani. În perioada regimului sovietic în Moldova exista doar o singură formaţiune politică.
În lipsa concurenţei politice activitatea partidului de guvernământ se baza doar pe propagandă şi agitaţie. „Noţiunea „publicitate politică” în perioada sovietică n-a fost aplicată. Fenomenul respectiv se afla sub controlul departamentelor de propagandă şi agitaţie. De publicitate se vorbea doar atunci când era nevoie de soluţionat vreo sarcină comercială”[1].
După consolidarea unui nou mediu politic, în condiţiile unor noi circumstanţe social-politice din ţară şi proclamarea independenţei în 1991, publicitatea politică devine „o armă nouă” a politicienilor în lupta lor pentru putere.
Primele spoturi publicitare ale candidaţilor electorali, apărute în cadrul campaniilor preelectorale, au fost de 30-40 de secunde. Ele au abordat programe politice prin imagini şi texte simple, fără a recurge la efecte vizuale complicate.
Publicitatea politică a apărut în RM în rezultatul dezvoltării concurenţei între forţele politice, care au contribuit la edificarea pluralismului politic[2]. Acest nou sistem a fost legalizat de Constituţia RM care a fost votată în iulie 1994.
Este important să menţionăm că legea despre publicitate adoptată de Parlamentul RM în 1997 nu se referă la publicitatea politică. Deci RM nu dispune de o lege, care ar reglementa publicitatea politică.
Potrivit Codului Electoral al RM, reglementarea publicităţii politice în cadrul campaniilor electorale este o prerogativă a Comisiei Electorale Centrale.
1. В.В. Ученова, История отечественной рекламы, edit. UNITY, Moscota 2004, p. 6.
2. Constituţia RM, art. 5: „(1) Democraţia in Republica Moldova se exercita in condiţiile pluralismului politic, care este incompatibil cu dictatura si cu totalitarismul. (2) Nici o ideologie nu poate fi instituită ca ideologie oficială a statului”.
.jpg)
